Scriu aceste rânduri în 5 septembrie, anul de grație 2022. După un salut cunoscut de ,,Buni zori!” al marelui poet Lucian Avramescu, așteptăm clopoțelul care să anunțe finalul vacanței de vară, precum și debutul unui nou an de învățământ. Dar, să nu uităm că artiștii nu au vacanță, ei lucrează permanent, pentru marea lor bucurie, pentru satisfacția milioanelor de admiratori ai artelor vizuale din intreaga lume. Asta pentru că ei călătoresc mult fizic și prin lucrările lor, dar și datorită calităților spațiului virtual, cel fără de granițe.

Dacă am amintit de expunerea lucrărilor la mare depărtate, cel mai frumos exemplu pentru noi este cel al distinsei doamne CECILIA GĂINARU -OROSAN.

Este creatoarea care a participat la câteva evenimente în America. Următorul dialog este dedicat tocmai acestor evenimente. Dar, înainte de interviu, vreau să spun cititorilor că am fost mereu puternic impresionat nu numai de talentul și virtuțile invitatei noastre speciale de azi. Mi-au rămas în memorie lucrările sale, prin volumul mare de muncă acumulat în ele, tehnica aparte, dar și rezistența lor în timp. Este vorba despre o combinație între vitraliul Tiffany și pictura pe sticlă.

Astfel, lucrările semnate de doamna CECILIA GĂINARU – OROSAN străbat deceniile și generațiile, fiind mereu admirate, dorite și comentate cu multe superlative. Acum, intră în scenă CECILIA GĂINARU- OROSAN.

–Vă propun, pentru început, să mai facem iar prezentările necesare, să știe onorabilii cititori cine este invitata noastră specială de azi…

-Fiind a 2-a noastră întâlnire, mă voi prezenta mai pe scurt pentru cei care nu mă cunosc sau pentru cei care m-au uitat. Voi vorbi mai puțin despre arta și alegerile mele artistice și în loc de asta vă voi povesti câte puțin despre America artistică pe care am cunoscut-o prin cele câteva evenimente la care am participat.

Sunt Cecilia Găinaru – Orosan, sunt artist plastic membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și din 2017 al „Association for Visual Arts”- AVA, Chattanooga, Tennessee. Cum am spus și în primul interviu al domnului Aristotel Bunescu   (https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/2021/07/10/o-mare-descoperire-in-arta-cecilia-gainaru-orosan-culorile-mi-au-intrat-in-suflet-de-mica-si-acolo-au-ramas/) sunt îndrăgostită de tot ce înseamnă artă și culoare dar mai presus de orice de pictura pe sticlă combinată cu tehnica Tiffany a vitraliului.

-Cu ce eveniment din America începem?

-,,AVA social” primul eveniment la care am participat a avut loc doar la câteva zile după ce am ajuns in Statele Unite ale Americii. A fost o acțiune a AVA care s-a vrut o întâlnire neprotocolară a membrilor asociației pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a discuta despre tehnicile folosite în lucrări, despre artă, despre expozițiile viitoare.

Foarte bine organizat, într-un pavilion cu geamuri mari din Coolidge Park- Chattanooga, Tennessee, evenimentul a strâns un număr mare de artiști. A fost prima dată când mi-am cunoscut ca lumea colegii și a fost plăcut si amuzant. Cel mai grozav moment al serii a fost un soi de loterie de lucrări. Toți artiștii trebuiau să aducă o lucrare proprie împachetată astfel încât să nu fie recunoscută și apoi, în ordine, fiecare alegea din grămadă, la întâmplare un pachet. De fapt un fel de schimb în orb de lucrări lucru care s-a transformat intr-o joaca amuzantă.

Lucrarea mea „Peștișorul celor 3 dorințe” a ajuns la un coleg pictor, A.J.Azike, iar eu am plecat cu o acuarelă foarte frumoasă.

Un alt eveniment organizat de AVA ,, Annual Juried Member Exhibition” este una dintre cele mai importante expoziții din an organizate de AVA. De ce e importanta? Fiindcă față de alte expoziții din an unde lucrările trec doar testul curatorului și al echipei lui pentru a fi expuse, această expoziție are întotdeauna un juriu extrem de serios și pretențios format din personalități artistice din Tennessee.

De aceea, dacă ești admis pot spune că ești bun de cinste. Anul acesta în urma jurizării 32 de lucrări din 240 au trecut testul și au fost expuse în galeriile AVA printre care și lucrarea mea „Nevermore (E.A.Poe)”. Este un vitraliu Tiffany din sticlă pictată și ramă handmade, nu foarte mare, dar care m-a făcut foarte mândră văzând-o pe simeze. O expoziție de înaltă calitate.

La vernisaj, artiștii primeau niște ecusoane speciale care îi deosebeau de restul vizitatorilor ceea ce a fost foarte plăcut.

-Trecem la proiectul următor acum.

-,,Pentru Ucraina”deși nu sună a eveniment artistic, pentru mine asta a fost.

Colegii ucrainieni ai fiicei mele organizează periodic de la începutul conflictului din vecinătate evenimente pentru strângerea de fonduri, bani care ajung la organizații non profit ce ajută în diverse moduri populația Ucrainiei lovite de război. Ca artist și om am vrut să fac ceva pentru a-i ajuta așa că am donat o serie de mini lucrări pe sticlă. Sticluțele au fost tăiate cu dimensiuni de aproximativ 5 cm, pictate cu modele populare ucrainiene, cu marginile îmbrăcate în folie de cupru și fludor și transformate în magneți de frigider.

A cerut mult timp și multă migală, dar aș face-o din nou și din nou și din nou.

Din păcate nu am putut fi prezentă la eveniment fiind în România.

–Foarte interesant. Cu ce continuăm?

-Random Acts of Flowers – un alt eveniment la care am luat parte este de un gen mai aparte, este ceva ce nu prea vezi acasă.

Am ajuns doar în ultima lună să particip, fiindcă cuvântul voluntariat îmi dă fiori dată fiind experiența din anii dinainte de 89. Ei bine, am regretat fiecare zi în care nu am participat.

„Random Acts of Flowers” (RAF) este o organizație non profit care reciclează flori oferind încurajare și speranță celor bolnavi, bătrânilor, oamenilor singuri sau în necaz.

Ce legătură are cu arta ați putea gândi? Ei bine are. Florile donate de către florării, flori care nu se mai vând sau riscă să se usuce, florile rămase de la nunți sau evenimente sunt duse intr-o hală unde voluntarii fac aranjamente artistic asortate în diverse tipuri de vaze donate și ele sau refăcute din materiale reciclabile. Aceste buchete ajung în spitale, cămine de bătrâni, cămine spital etc.

Este atâta bucurie, culoare și speranță în fiecare buchet încât pleci de acolo relaxat, bucuros și cu sufletul împăcat.

Ce ar mai fi de completat? Poate faptul că în fiecare primă vineri din lună întregul oraș deschide până târziu cafenelele, magazinele și, ce-i mai important, sălile de expoziții și atelierele artiștilor pentru vizitatori. Poți vedea, pipăi cu ochii, întreba, discuta, cumpăra. Poți să te plimbi printre atâtea frumuseți.

E o lume minunată în care arta în orice formă devine o zeiță la care se închină tot orașul. Cam astea au fost aventurile mele artistice pe care sper să le reiau și anul următor. Între timp, deși nu sunt acolo, un alt tablou de al meu, „Arta e viață” va participa la o altă expoziție AVA în luna noiembrie.

Până atunci am 3 expoziții la care am fost deja admisă: la Galați, în Argentina- expo on line și în Turcia.

Ce mai, nu am stare.

www.cecilia-gainaru.ro

Impresionantă toată această desfășurare de forțe, idei, lucrări artistice de valoare. Suntem sigur că evenimentele din Galați, apoi de peste hotare, în SUA, Argentina și Turcia vor fi alte și alte ocazii să vadă lumea ce lucrați. Iar dacă va fi posibil, sănătoși să fim cu toții, vom relata și noi pentru cititori, cum a fost, cum ați trăit la aceste expoziții. Până atunci, numai bine și frumos pentru toată lumea.

Aristotel Bunescu, director al Agenției de Presă Culturale și Sportive – A.P.C.S. membru al Uniuzii Ziariștilor Profesioniști din România – U.Z.P.R.